Menu

Trebuie să fiu cel mai bun prieten al câinelui meu

Se spune că cel mai bun prieten al omului e câinele. Nu se poate nega, exact așa stau lucrurile. Totuși, mai rar ne-am pus întrebarea dacă noi le suntem cei mai buni prieteni câinilor noștri. Vechii filozofi afirmau că, dacă vrei să fii iubit, trebuie să iubești, la rândul tău. Deci ideal ar fi ca iubirea să vină din ambele părți. Bineînțeles, îmi iubesc câinele, dar sunt nevoit să recunosc faptul că eu sunt în ochii acestuia mult mai mult decât reprezintă el pentru mine. Dar trebuie să fiu cel mai bun prieten al câinelui meu.

Atunci când plec de acasă, câinele meu, efectiv, suferă. Soția mea îmi spune că, deși încearcă să-mi țină cât mai bine locul, Rolf are cei mai triști ochi de pe pământ. Înaintea câinelui, am avut o pisică drept animal de companie. Sigur, țineam la ea, era pufoasă și dulce, dar mi se părea imposibil de dresat. În cele din urmă, i-am dăruit-o fratelui meu, iar eu l-am găsit pe Rolf. Era un puișor amărât și l-am hrănit cu biberonul. Acum e ditai dulăul și, în ochii lui, eu sunt șeful haitei.

Am făcut o experiență cu ambele mele animale de casă. În două boluri de mâncare asemenea, am pus același tip de mâncare, în unul dintre ele vizibil mai multă. Mi-am arătat interesul pentru hrana mai puțină și speram ca pisica s-o prefere. Aș! Degeaba i-am lăudat pisicii mâncarea mai puțină, ea a ales imediat bolul cu hrană mai multă, nepăsându-i de preferința mea.

În schimb, repetând experimentul cu Rolf, ei bine, câinele a vrut să-mi facă pe plac și a ales bolul cu mâncare mai puțină, pe care o lăudasem. Așa am tras concluzia că pisicile sunt mai reci față de stăpânii lor, spre deosebire de câini, lucru pe care îl bănuisem. Câinii sunt mai uşor de dresat tocmai datorită obedienţei lor faţă de stăpâni.

De ce v-am povestit toate astea? Ca să înțelegeți de ce nu mi-a fost foarte greu să renunț la pisică, dar câinele nu l-aș da pentru nimic în lume. Acum se pune problema să plecăm din țară, fiind invitați la niște rude care s-au stabilit în Spania, la Madrid. Ne vom petrece concediul de odihnă la verii mei. Sigur, problema pe care am întâmpinat-o a fost legată de câinele nostru. Existau două posibilități: ori îl lăsam la fratele meu, deși acesta are fosta mea pisică, ori îl luam cu noi.

Adevărul e că fratele meu s-a arătat gata să mă ajute, dar mi-a spus ceea ce bănuiam deja: Rolf va suferi nu doar fiindcă nu va fi cu mine două săptămâni, dar nici nu prea va fi scos afară din casă, fratele meu fiind foarte ocupat. Am cântărit bine cele opțiuni și, în cele din urmă, am ales să-l luăm pe Rolf cu noi. Era perfect pentru el. Luând această hotărâre, se iveau însă niște obstacole. Noi urma să mergem cu avionul, pentru a ajunge mai repede și mai confortabil la destinație. Însă nu-l puteam lua pe Rolf.

Ce era de făcut? Am căutat soluții și am găsit repede, fie lăudat internetul! Există o firmă care exact cu asta se ocupă: transport caini si pisici international. Au maşini special adaptate şi dotate cu tot ceea ce este necesar pentru transportul cât mai confortabil al câinilor şi pisicilor. Trebuie doar să completez un formular. Și am fost convins de serviciile de calitate oferite după ce-am intrat li pe pagina de facebook a acestora, unde am citit comentariile altora puși în situația mea.

Pe scurt, trebuie să-l duc la medicul veterinar, unde va primi un microcip, lucru pe care nu l-am făcut până acum. Trebuie deparazitat și acolo să i se facă toate analizele de sânge, pentru a mă asigura că este complet sănătos. Ar trebui ca totul să meargă repede și fără probleme. Ei bine, luându-mi câinele cu mine, devedesc că îi sunt cel mai bun prieten.

No comments

Lasă un răspuns